[Versul 1: Carla's Dreams]
Ştii noaptea asta va fi lungă.
Fără sacouri gri, fără pantaloni la dungă.
După miezul nopţii, este alt nivel.
Noaptea şterge limite şi oamenii devin altfel.
Am patru cicatrici pe inimă, şapte pe piele.
Şi chiar de ştiu că o să apară înca una printre ele,
Cu ea,
Eu zbor în noaptea urbană încet.
Ea încă n-a lovit, dar deja mă doare în piept.

[Refren:]
Ca benzina,
Se aprinde ea,
Mă cuprinde ea,
Lasă urme pe retină.

Carpatină!
Nu pot fără ea,
Insomnia mea,
Fără cofeină.

[Versul 2: Carla's Dreams]
Noaptea creează şi rezolvă multe probleme,
Ziua e naivă, noaptea e Machiavelli.
Noaptea stingi focul, ca să poţi să vezi nebunii,
Pentru că pentru noapte sunt pregătiţi doar unii.
Ea este cea mai bună, dintre cele bune.
Ştie adrese multe şi ştie multe nume.
Ea m-a aprins, e muză în forme pure,
Ea mă inspiră mai adânc decât inspiri tu fumul.

[Refren:]
Ca benzina,
Se aprinde ea,
Ma cuprinde ea.
Lasă urme pe retina.

Carpatină!
Nu pot fără ea.
Insomnia mea,
Fără cofeină.

Nopţile... mi le fură iar hoaţele,
Vor rămâne evidenţele,
Deloc intime.
Cicatrici... am patru mari şi încă şapte mici.
De la tine vreau una aici,
Lângă inima.