[Introducere:]
Dar tu spui: "E greu, mult prea greu",
Dar tu spui: "E greu, mult prea greu",
Dar tu spui: "E greu, mult prea greu",
Nu răspund...
(Carla’s Dreams – 413)

[Versul 1:]
Pânzele roșii ne duc în larg departe, departe, departe prin valuri,
Libertatea reală e ca-n care ești la kilometri de maluri.
Fără cuvinte citește în ochi și imn și emblemă și steaguri.
Nimeni de-aici nu se-nscrie-n eroi. Nici la noi, nici pe alte meleaguri.
Cele mai scumpe imagini create pe bani sunt mai goale decat goliciunea.
Cei ce cred în soartă și stele degeaba își spun rugăciunea,
Și învers, pe revers revarsă din mers vers cu vers nota de plată,
Nu pentru păcate, nu pentru răi, nu pentru iad dar clar pentru eternitate... Nu?
Pentru senzații acum, pentru clipa.
Crezi în planuri mai mult de 50/50 înseamnă că crezi în risipa.
Risipa cumplită, reală și tristă se-ntâmplă de "ieri" până "mâine",
Dacă minți că n-o faci, dar alții te cred, te minți singur. Minciuna rămâne.

[Refren: x2]
413 zile după primul anotimp.
Nu țin minte mult prea multe ca să pot să-ți spun ce simt.
Multe s-au schimbat dar eu tot sunt feciorul de țărani,
Roata tot se-nvârte lent, lentul greu bacovian.

[Versul 2:]
Sniperi? Nu dar avem lunetă.
Avem metal în voci
Și carne în dietă.
Măscărici, autocritici!
Nu, nu te gândi, e mult prea devreme.
Poate-n altă zi? Alta zi, alte probleme.
Dar poate atunci când se-asează rugina pe umeri?
Dar poate atunci când ești beat și crezi în trucuri? (Măscărici)
Gol rupt?
Dar înlocuit!
Cu ațe albe?
Cum am convenit.
Nu minți cumva?
Nu, eu nu mint!
Și unde te duci?
Nicăieri. Eu sunt.

[Refren: x2]
413 zile după primul anotimp.
Nu țin minte mult prea multe ca să pot să-ți spun ce simt.
Multe s-au schimbat dar eu tot sunt feciorul de țărani,
Roata tot se-nvârte lent, lentul greu bacovian.