Nu vreau să mă placi.
Nici tu și nici prietenii tăi.
Eu nu corespund.
Și atunci când privesc în oglindă.
Îi văd pe ai mei.

Plecați prea departe, prea departe.
Fară garanții, dar cu speran?e.
Și numai ele, i-au tinut vii.

Atâta timp singuri departe.
Tu crezi că știi.
Cum e să înfrunți valuri.
Cu niște rucsacuri.
Păcat cu pustii.

Avem cu toții amintiri,
Bune, rele, normale sau stranii.
Dar a trecut timpul pentru jucării.
Copii de ieri, acum își numară anii.

Unu, doi, trei, patru.
Unu, doi, trei, patru.
Unu, doi, trei, patru.
Trei ori patru, sunt 12 ani.
În 12 ani, oricine e altul.

Eu știu că prezentul e clipa.
N-am ales bila cea neagră.
Ea singură pică.

Și poți să mă judeci tu.
Și prietenii tăi.
Dar eu când privesc în oglindă.
Îi văd pe ai mei.

Plecați departe.
Îi văd pe ai mei.
Plecați departe.
Poți să mă judeci tu.
Și prietenii tăi.
Plecați departe.
Îi văd pe ai mei.
Plecați departe.