Intro instrumental:

Papagalul Bobik îi trist de dimineaţă,
Simte că-i ceva, parcă nu-i aşa în viaţă,
Parcă nu mai poate să mănânce şi să beie,
Parcă nu mai poate în locul lui să steie,

Toţi oaspeţii când vin pe Bobik al ascultă
El îi papagal cu caracter şi limbă lungă
Bobik duraciok, şi Bobik vre democraţie..
Toţi îi bat din palme şi toţi al mângâie.

Dar din păcate, Bobik, n-o auzit vreodată.
Din gură la stăpân cuvântul: libertate.

Refren:
Bo-bik, uo-u-uo, ce folos că ai în Brazilia viză.
Dacă te temi să ieşi când colivia ţi-i deschisă ?
(Bobik-Bobik) Bo-bik, uo-u-uo, ce folos că poţi vorbi şi-ai pene colorate.
Dacă te-ndoapă cu mâncare atunci când vrei dreptate ?

Şi credea, săracul, că-i altcineva de vină.
Că norocu-n viaţă demult trebuie să-i vină.
Că soarta lui i-o pregătit ceva mai special.
Ceva ce nu se-ntâmplă cu orice papagal.

Cu aşa culori pe pene şi-aşa nume rar.
El ar trebui să fie cel mai alintat.
Să îi schimbe apa o dată-n două zile.
S-aibă scrânciob şi oglindă trei pe patru-n colivie.

Refren:
Bo-bik, uo-u-uo, ce folos că ai în Brazilia viză.
Dacă te temi să ieşi când colivia ţi-i deschisă ?
(Bobik-Bobik) Bo-bik, uo-u-uo, ce folos că poţi vorbi şi-ai pene colorate.
Dacă te-ndoapă cu mâncare atunci când vrei dreptate ?

Nime-acuma nu îi mai deschide uşuliţa.
Bobik o-nceput să-nţeleagă unde-i lipsa.
Şi o înţeles că toată viaţa el o vrut doar una.
Cu vreo papagaliţă, s-admire stelele şi luna.

Să zboare-aşa de sus, de parcă mâini a să moară.
Împuşcat în pene, sau de gripă aviară.
Dar iată c-o venit, stăpânul şi i-o dăruit.
Scrânciob şi oglindă ca să nu-i fie urât.

Refren:
Bo-bik, ie-i-ie, ce folos că ai în Brazilia viză.
Dacă te temi să ieşi când colivia ţi-i deschisă ?
(Bobik-Bobik) Bo-bik, ie-i-ie, ce folos că poţi vorbi şi-ai pene colorate.
Dacă te-ndoapă cu mâncare atunci când vrei dreptate?

Outro instrumental: