Nu e vorba de bani, și nu e vorba de războaie.
Şi "to be" sau "not to be", nu-i deloc întrebarea.
Când oamenii, se îndeletnicesc să moară.
De foame-n cur că na, într-o ţară agrară.

Şi sincer, uite, chiar am încercat.
Să iubesc o ţară verde, dar cu termen expirat.
Cu o pseudo-comoară în adâncuri înfundată.
Cu valorile distincte şi prostia blindată.

M-am scremut din răsputeri să simt mândrie pentru plai.
Din păcate e prea plin de paradox şi mucegai.
Cu oameni care încă cred, în cârnaţ de două ruble.
De copii care caută printre anunţuri - curve.

De oameni care în loc de Eminescu sau Esenin.
Ţin pe raft în casa mare, toate cărţile lui Lenin.
De tot felul de bandiţi, care-o mulg ca pe o vacă.
De prea mulţi eroi deprinşi, să înghită şi să tacă.

Refren:
Se vede că cineva, mai demult, a uitat.
Să dea drumul la căldură şi să-nchidă robinetul cu rahat.
Nu mai merită şi nu mai am de gând,
Să dau măcar o şansa, sorry dar deja e la gât.
De două şi ceva de ani mă lupt cu morile de vânt.
Am dat prea multe, dar în schimb prea puţine am primit.
Îmi pare rău, mă dau bătut, Moldova - RIP
Paşaportu-n dinţi, Ctrl Alt Delete.

Moldova-i atunci când zâmbeşti la frontieră.
Cineva de parcă şterge oamenii cu-o radieră.
Iar acei care-au rămas şi supravieţuiesc cum pot.
De parcă i-au tăiat cu pixu, sau nu i-au şters de tot.

Moldova-i atunci, când banii iartă păcatele.
Când cimitirele devin mai largi ca satele.
Moldova-i atunci, când procuroru-i cumpărat.
Iar tu stai în faţa lui şi crezi că viaţă ta-i un prank.

Atunci când ţi-au promis un viitor senin.
Iar apoi ţi-au dat s-alegi, cu sau fără vazelină.
Când un popor întreg trăieşte-o viaţă de ghetto.
Iar slugile poporului sug Hennessy XO.

Când pensia-i cât un bilet la circ pentru bătrâni.
Iar ei dau vina, ca de obicei, pe ruşi sau pe români.
Când în loc de speranţe, au rămas doar emoţii.
Când părinţii plâng pe Skype, iar buneii cresc nepoţii.

Refren:
Se vede că cineva, mai demult, a uitat.
Să dea drumul la căldură şi să-nchidă robinetul cu rahat.
Nu mai merită şi nu mai am de gând,
Să dau măcar o şansa, sorry dar deja e la gât.
De două şi ceva de ani mă lupt cu morile de vânt.
Am dat prea multe, dar în schimb prea puţine am primit.
Îmi pare rău, mă dau bătut, Moldova - RIP
Paşaportu-n dinţi, Ctrl Alt Delete.