Tu, mamă, iarta-mă că am venit acasă beat.
Îndragostit eram nespus, credeam că dacă-ți spun, eu nu-s bărbât.
Tu iartă-mă pentru chemări, eu n-am să le spun pe nume.
Tu singură le știi.

Și pentru ușile trântite, lăsate fără sticle în ele.
Și pentru că nu ascultam de bune sau de rele.
Pentru că mult prea rar ți-am spus că te iubesc.
Pentru că eu nu înțelegeam cuvântul îmbătrânesc.
Pentru că îmi parea ușor să tot cersesc emoții de la tine, mamă.

Atâtea nopți, atât de multe nopți.
Neliniștite, zbuciumate le-am făcut eu.
Atâtea zile, atât de multe zile.
Din cale lumintă, în drum necunoscut.

Atâtea nopți, atât de multe nopți.
Neliniștite, zbuciumate le-am făcut eu.
Atâtea zile, atât de multe zile.
Din cale lumintă, în drum necunoscut.